SoFi (SOFI)

Ultimul trimestru al SoFi a întărit argumentul că afacerea în creștere poate genera un profit semnificativ. Veniturile nete, din care sunt deja scăzute dobânzile plătite pentru depozite și împrumuturi, au crescut față de trimestrul fiscal corespunzător. Profitul înainte de impozitare s-a îmbunătățit și el.

Comparația cu trimestrul precedent a fost mai puțin favorabilă. Cheltuielile au crescut mai repede decât veniturile nete. Provizioanele pentru pierderi din credite au crescut, iar marja profitului înainte de impozitare s-a redus. O cheltuială mai mare cu impozitul a coborât apoi profitul net, în ciuda îmbunătățirii profitului înainte de impozitare.

SoFi încasează dobânzi din credite și plătește dobânzi pentru a le finanța. Diferența reprezintă venitul net din dobânzi. Produsele sale bancare și financiare completează serviciile de plăți și de administrare a conturilor oferite de Galileo. Astfel, afacerea are surse de venit și dincolo de creditare.

Avantajul este că o relație financiară digitală mai amplă cu clienții poate susține atât veniturile din creditare, cât și pe cele din servicii în cadrul aceleiași afaceri. Rezultatele raportate arată creșteri ale veniturilor din dobânzi și ale celor din alte surse. Ele nu stabilesc însă profitabilitatea la nivel de client și nu dovedesc că fiecare produs le susține pe celelalte.

Considerăm afacerea potrivită pentru investiții. Capacitatea ei de a genera profit este credibilă. Totuși, performanța creditelor și costul depozitelor rămân esențiale pentru calitatea afacerii. O gamă mai largă de produse nu elimină aceste riscuri.

Creșterea veniturilor are substanță, deoarece a fost însoțită de un profit mai mare înainte de impozitare. Comparația cu trimestrul fiscal corespunzător este deosebit de utilă. Ea arată extinderea afacerii fără să se bazeze doar pe schimbările față de trimestrul precedent, care pot reflecta factori sezonieri.

Pentru acționari, testul este mai dificil decât simpla creștere a veniturilor. SoFi trebuie să păstreze o parte mai mare din aceste venituri după cheltuieli și costurile riscului de credit. Profitul rezultat trebuie apoi împărțit la un număr de acțiuni în creștere, calculat luând în considerare diluarea. Altfel, o afacere mai mare nu creează neapărat o valoare proporțional mai mare pe acțiune.

Evoluția profitului pe termen mai lung este încurajatoare, dar recenta scădere a marjei rămâne punctul sensibil. Cheltuielile fără dobânzi, adică acele costuri care nu includ dobânzile de finanțare, au absorbit o parte mai mare din veniturile nete. Au crescut și provizioanele pentru pierderi din credite. Creșterea afacerii nu a fost suficientă pentru a proteja marja.

Profitul înainte de impozitare folosit aici include deja dobânzile de finanțare, provizioanele pentru credite și celelalte cheltuieli ale companiei. Argumentul investițional cere ca veniturile să acopere mai bine cheltuielile. Ele trebuie să crească mai repede decât costurile necesare pentru a le susține, fără sprijinul unor condiții neobișnuit de favorabile pe piața creditului.

Profitul net raportat nu arată limpede capacitatea de a genera profit recurent atunci când cheltuielile cu impozitul se schimbă. Un beneficiu fiscal din trecut a ridicat profitul net al unei perioade anterioare. În schimb, cea mai recentă creștere a cheltuielii cu impozitul a redus profitul net față de trimestrul precedent. Niciuna nu trebuie tratată ca o caracteristică permanentă a afacerii.

Contează și diluarea, prin care profitul se împarte la mai multe acțiuni. Cel mai recent număr de acțiuni calculat pentru profitul diluat a fost sub cel din trimestrul precedent, dar peste cel din trimestrul fiscal corespunzător. Evaluarea noastră presupune continuarea diluării. Nu presupune că întreaga creștere viitoare a profitului se va reflecta fără ajustări în profitul pe acțiune.

Fluxul de numerar operațional raportat de SoFi este negativ, dar include acordarea și vânzarea creditelor. Aceste mișcări din activitatea de creditare îl fac nepotrivit pentru măsurarea profitului bancar care poate fi distribuit. Interpretarea lui ca un consum obișnuit de numerar al unei companii industriale ar ascunde realitatea economică, în loc să o clarifice.

Investițiile în active productive, inclusiv în software eligibil și active necorporale, merită în continuare atenție. Acest indicator nu se limitează la imobilizările corporale. Nu îl scădem din nou din profitul estimat în model, unde amortizarea este deja inclusă în cheltuieli. Profitul rămâne distinct de numerarul disponibil pentru distribuire.

Depozitele clienților finanțează activitatea de creditare. Ele nu sunt împrumuturi corporative obișnuite. Creditele reprezintă expunerea la riscul de neplată. Împrumuturile contractate, numerarul și capitalurile proprii, raportate separat, completează imaginea bilanțului.

Această imagine susține concluzia că afacerea este potrivită pentru investiții. Nu permite însă o concluzie generală privind adecvarea capitalului la cerințele de reglementare. Păstrarea depozitelor, performanța creditelor și eventualele nevoi viitoare de capital contează mai mult decât tratarea acestui bilanț ca pe cel al unei companii industriale.

Modelul nostru subiectiv de scenarii evaluează profitul anualizat pe care afacerea l-ar putea genera spre finalul orizontului investițional. Nu este nici o estimare oficială a companiei, nici o prognoză de piață. Folosește veniturile nete după costurile finanțării și o marjă a profitului înainte de impozitare care include cheltuielile companiei și provizioanele pentru credite. Apoi aplică impozitul, fără să repete beneficiile fiscale din trecut.

Scenariul de bază presupune temperarea creșterii și o acoperire mai bună a cheltuielilor prin venituri. Scenariul pesimist combină creșterea mai lentă a creditării și a veniturilor din comisioane cu o finanțare mai scumpă, costuri mai mari ale riscului de credit și o diluare mai accentuată. Scenariul optimist cere o creștere mai puternică a creditării și a serviciilor, alături de o profitabilitate mai bună. Nu presupune dispariția pierderilor din credite.

Așteptarea este decizia noastră editorială la prețul de referință din data analizei. Prețul depășește nivelul de intrare cerut de model și oferă prea puțină protecție în cazul unei rentabilități mai slabe a creditării. Un preț mai mic ar putea schimba decizia fără să schimbe teza despre afacere. Dovezi mai solide privind sustenabilitatea marjelor ar putea justifica și ele reevaluarea modelului. Multiplul publicat al prețului raportat la profit nu dovedește, singur, că acțiunile sunt ieftine.

SoFi face progrese reale, dar acțiunea cere un preț de intrare care să lase mai mult loc pentru riscuri. Pe orizontul investițional al modelului, întrebarea decisivă este dacă veniturile în creștere se reflectă într-un profit durabil pe acțiune, după costurile riscului de credit, impozite și diluare. O deteriorare persistentă a acestui rezultat ar invalida argumentul investițional, nu doar l-ar amâna.

• Urmăriți dacă ritmul de creștere a cheltuielilor încetinește față de cel al veniturilor nete și dacă marja profitului înainte de impozitare se redresează.
• Urmăriți împreună costul finanțării prin depozite și provizioanele pentru credite. Nu evaluați creșterea creditării în mod izolat.
• Verificați dacă profitul pe acțiune se îmbunătățește în ciuda diluării și dacă nevoile de capital schimbă rentabilitatea afacerii.